Trecutul e cea mai bună ascunzătoare. E de ajuns să te cuibăreşti în scorbura lui şi începe jocul de-a v-aţi ascunselea cu Dumnezeu.

Elie Wiesel, tălmăcind Talmudul, îşi aminteşte de Sighet. (Am copilărit acolo amândoi, la distanţă de 30 de ani şi două străzi - el undeva pe Tudor Vladimirescu, eu pe Pandurilor). Aude încă melancolicele nigunim (cântece) din cartierul evreiesc. Acolo, vineri seara, se aprindeau lumânările şi răsuna Eliahu ha-Navi (Profetul Ilie), cântecul care vorbea despre venirea lui Mesia, cândva, la sfârşitul unui Shabbat, când lumea se va aştepta mai puţin.

Prin orăşelul nostru - care în copilăria mea mai avea destui drepţi câţi să-i ceară socoteală lui Celui de Sus, dacă ar fi greşit - trebuie să fi trecut şi vreun discipol întârziat al uriaşului rabi Menahem Mendel. Până astăzi, cuvintele lui s-au ridicat la cer. Dar cerul atârnă ca un pergament vechi deasupra Sighetului din memoria noastră, iar cuvintele acelea, în dimineţile senine, se pot încă citi:

"Dacă un om se roagă azi doar fiindcă s-a rugat şi ieri, e un păcătos. În fiecare zi trebuie să găsim un nou adevăr, care ne-a scăpat în ajun".

"Cine nu-şi are locul său nicăieri are loc pretutindeni".

Şi cea mai tulburătoare propoziţie din lume, în care ne putem putem piti, atunci când ne jucăm de-a v-aţi ascunselea, dar nu ne caută nimeni:

"OMUL ESTE LIMBAJUL LUI DUMNEZEU".

Trecutul e cea mai bună ascunzătoare. E de ajuns să te cuibăreşti în scorbura lui şi începe jocul de-a v-aţi ascunselea cu Dumnezeu.

Elie Wiesel, tălmăcind Talmudul, îşi aminteşte de Sighet. (Am copilărit acolo amândoi, la distanţă de 30 de ani şi două străzi - el undeva pe Tudor Vladimirescu, eu pe Pandurilor). Aude încă melancolicele nigunim (cântece) din cartierul evreiesc. Acolo, vineri seara, se aprindeau lumânările şi răsuna Eliahu ha-Navi (Profetul Ilie), cântecul care vorb