Dacă, în vremea regimului democratic al lui Iliescu, un fost consilier al președintelui Constantinescu făcea, pe internet și sub protecția anonimatului, mici delațiuni privindu-l pe premierul Năstase și era rapid săltat cu duba, iată că, în timpul regimului dictatorial al lui Băsescu, același fost consilier dezvăluie plagiatul unui procuror general, dar nu-l mai bagă nimeni în dubă…
L-am auzit ieri-alaltăieri pe Ciuvică spunînd că plagiatele lui Mang nu sînt decît niște “prostioare”, niște fleacuri, acolo, un mizilic. Azi, plagiatul și impostura universitar-academică i se par chestiuni importante. Să se fi deșteptat, brusc, Mugur Ciuvică?!
Mai plauzibil mi se pare că l-ar fi lăsat iar memoria, trăsătura ce pare a fi definitorie pentru personaj, din moment ce îi consideră niște campioni ai democrației pe cei care l-au săltat de pe stradă pentru niște mici turnătorii, semnate anonim, pe internet.
Fiind la bază doctor (iar la vîrf nimic…), ar fi fost ceva mai firesc ca acest mugur al luptei cu impostura universitară să fie preocupat de plagiatorii medici, dar nu l-am văzut luînd vreo atitudine nici măcar atunci cînd plagiatori deja dovediți și notorii au fost făcuți profesori universitari sau au fost primiți în academii. Probabil că tot memoria scurtă e de vină, personajul nostru o fi uitat ce pregătire universitară are el însuși…
Tot scurtimea memoriei îl ajută probabil să presteze orice, oricum și oricînd, fără prea mari probleme de conștiință, pentru savantul de renume mondial Dan Voiculescu, savant care, dacă nu mă înșel, și-a tras un doctorat de la o universitate americană de apartament, care nu avea dreptul să acorde doctorate. Cam în aceeași vreme, un ministru irlandez și-a dat demisia pentru că a fost descoperit cu un doctorat luat exact de la aceeași universitate de la care îl luase și eminentul savant român Voiculescu. E drept că și Vo
