Cel mai recent episod al crizei din zona euro pune sub semnul intrebarii premisele de baza ale celor mai multe modele economice, potrivit carora agentii economici si guvernele actioneaza intodeauna rational, dupa ce pun in balanta costurile si beneficiile optiunilor alternative.
In ultimii doi ani, Grecia si-a exprimat in mod repetat intentia de a ramane in zona euro, costul iesirii fiind mult mai mare decat cel al implementarii masurilor de ajustare cerute pentru a-si pastra calitatea de membru, scrie Financial Times.
In acelasi timp, Grecia a incercat in mod sistematic sa reduca si sa amane aceste masuri, asteptandu-se ca Fondul Monetar International si Eurogrupul sa cedeze in cele din urma pentru a evita contagiunea care ar rezulta in urma exitului Greciei.
Dar autoritatile europene nu au cedat, iar Guvernul si Parlamentul de la Atena au fost nevoite sa aprobe masurile pe ultima suta de metri.
Deciziile au fost justificate populatiei prin obligatia de a respecta conditiile europene.
Alegerile recente au confirmat faptul ca grecii vor sa ramana in zona euro, dar si-au imaginat ca o pot face in conditii mai bune. Din nou, liderii europeni si FMI nu au cedat. Noile alegeri legislative din Grecia ar putea in continuare sa consolideze tabara anti-euro, alimentata de asteptarile ca Europa va fi dispusa la unele concesii, iar costurile iesirii ar putea sa nu fie atat de mari in cele din urma.
Europa se confrunta cu o dilema
Nu poate sa accepte solicitarea Greciei de a renegocia programul. In primul rand, acest lucru ar fi impotriva principiului stabilit, potrivit caruia acordurile sunt incheiate intre state si angajamentele guvernelor continua si dupa ce guvernele isi incheie mandatele.
In al doilea rand, pentru ca ar intari indirect pozitia partidelor, in special a celor perif
