Revenirea la salariile din 2010, promisa si de fosta si de actuala putere nu se va intampla niciodata, chiar daca si a treia transa de reintregire, cea din ianuarie, va fi respectata. Reparatia nu va fi integrala nici in valoare reala, nici in valoare nominala.
In 2010, bugetarii nu plecau acasa doar cu salariul de incardare. Ba chiar adesea, acest salariu era cea mai mica parte din veniturile lor lunare. O mare parte din acestea, daca nu chiar grosul, era alcatuit din tot felul de sporuri, care de care mai ciudate. Aveam spor de zambet, spor de revenire din concediu, spor de toamna si multe altele asemenea.
Povestea acestor sporuri vine inca din anii '90, cand sindicatele negociau cu administratia cresteri salariale pentru sindicalisti. Arareori se discuta insa despre cresteri salariale reale. De obicei, sindicatele veneau de la negocieri cu niste sporuri in plus, adica niste cadouri otravite, avantajoase mai mult pentru sindicate si sefi, decat pentru angajati.
Pentru ca sporul acesta, care putea fi acordat sau nu, care putea fi mai mare sau mai mic, facea bugetarul total dependent de sef, mai obedient fata de putere, dar si fata de liderul de sindicat care, nu-i asa, obtinuse bomboana si avea un cuvant greu de spus in acordarea ei.
Cei mai multi dintre salariati nu au remarcat capcana: erau bani mai multi in buzunar, deci era bine, ce mai conta ca erau bani nesiguri? Si in baza acestor bani nesiguri au facut credite de toate felurile. Ei bine, sporurile acestea au disparut si nu se mai intorc. Din fericire, pentru ca erau si aberante, si discretionare.
Prin urmare, faptul ca bugetarii vor primi inapoi cele 25 de procente luate din salariul de incardare nu ii aduce nici pe departe la nivelul veniturilor din 2010.
Dar si sa fi revenit la valoarea nominala a veniturilor din 2010, tot nu ar fi fos
