- Cultural - nr. 96 / 19 Mai, 2012 Cartile scriitorilor mureseni "Indulcitele iubiri”- Mircea Dorin Istrate "In anii tineretii, din patimi si traire/ Am strans in urma vietii cenusa si iubire,/ Si-n tainite de suflet am pus-o, ingropata/ Aminte sa-mi aduca de cum a fost odata//...// Avere nu-i pe lume si munti n-ajung de bani/ Sa cumparam in parte nepretuitii ani/ Avuti in punga vietii, prea iute risipiti/ In clipe de placere, in nopti secatuiti” ("Anii tineretii”). Fata de "Har-Deal”, "Urma”, "Podul”, "Cuibarul de vise”, "Insfinteasca-mi-i tarana”, cartea de fata – "Indulcitele iubiri” – ne prezinta un cu totul altfel de Mircea Dorin Istrate. Este o alta iesire in lume, cu o alta fata decat cea pe care o stiam, o cunosteam, dominat de acel sentiment aparte – cel al iubirii. Il vedem intorcand mereu capul inapoi spre acei frumosi ani ai tineretii, "de patimi si traire”, iubirea fiind acel adjuvant necesar pentru a trece peste timpul care se buluceste, neindurator, peste noi, aruncandu-ne in carca, uneori, acei nori de bolovani mari si grei. Refuzand viata ca o infrangere, poetul se intoarce la acel cuvant unic al romanilor – "dor” – in poemul "Melancolie”: "Burnita noaptea peste sat,/ Rumega boii luceferi,/ Doru-i pe uliti plecat,/ Somnu-i de miere-n cei teferi// Trece prin somnu-mi un car,/ Boii au ciucuri in coarne,/ Scartaie drumul amar/ Vrand inapoi sa-l intoarne.// Grele poveri de iubiri/ Puse-s in saci de uitare,/ Macina nori amintiri,/ Vraja imi umple pahare.// Osia carului greu/ Tine pe ea vesnicia,/ Colo de-a pururi mi-s eu/ Noaptea visandu-mi pruncia.” Un poem superb, al triumfului vietii-bucurie, totusi intr-o melancolie a evocarii noptii imbratisand satucul, intr-o intoarcere a poetului ca un zbor de condor peste radacinile obarsiilor noastre, ale tuturor. Printre bornele albe ale existentei noastre, uneori chiar intre zidurile existentei, despre iubir