Ca şi Mugur Ciuvică, despre care tocmai am scris, tot din categoria celor pentru care pare a conta doar scurtimea, cel puţin cea a memoriei, face parte şi academicianul Ion Cristoiu, savantul căruia nimeni nu-i poate nega paternitatea puilor vii ai celebrei găini din EVZ. (Or mai fi născut şi alte găini, dar numai pui morţi…)

În afară de aceşti pui vii, academicianul Ion Cristoiu pare să descopere, zilnic, cam tot ce acoperă pisica şi să fericească întreaga naţie cu descoperirile sale, atît scriind prin gazete, cît şi vorbind, pentru neştiutorii de carte, la tv. De data aceasta, Cristoiu a descoperit că Academia Română (Ionel Haiduc) s-a comportat ca o cameristă în faţa Puterii (Victor Ponta). Observaţia lui Cristoiu e corectă, dar nu-mi aduc aminte ca academicianul de la B1 să fi dovedit aceeaşi perspicacitate şi atunci cînd Academia Oamenilor de Ştiinţă, al cărei membru (viril?!) este cel a cărui minte a clocit puii de găină născuţi vii, a vrut să-l facă academician pe proaspăt realesul Traian Băsescu, care a refuzat însă, arătînd astfel că este singurul preşedinte român care a avut bun simţ în privinţa chestiunilor academice.

Deşi n-a reuşit să devină camerista lui Băsescu, Academia Oamenilor de Ştiinţă nu duce însă lipsă de împliniri. În afară de cooptarea lui Cristoiu, această academie a reuşit să aibă ca membri mulţi băieţi care au absolvit singura şcoală care contează aici şi acum: şcoala vieţii. De exemplu, Ion Cristoiu e coleg de academie cu refuzatul, de către camerista-Academia Română, Ion Iliescu, teoretician de renume mondial în problemele globalizării şi practician de renume local al introducerii gloabelor în politica românească, începînd cu cei dintîi miniştri postdecembrişti ai armelor, Chiţac şi Stănculescu, băieţi care însumează vreo 30 de ani de puşcărie, ceea ce e ceva într-o ţară în care, dacă eşti măcar puţin uns cu alifia politic