Comunicarea stă la baza existenţei oricărei comunităţi. Fără ea nu poate exista nici o legătură între entităţi. Religia spune că mai întâi a fost cuvântul. Dar cuvântul este exponentul gândului. Transmiterea de informaţii se face mai întâi prin gând, apoi prin cuvânt şi în ultimă instanţă prin faptă. Deci, înainte de cuvânt, comunicarea s-a făcut prin gând. Apoi creindu-se cuvântul, comunicarea prin gând a rămas în umbră, fiindu-i neglijată existenţa.
Transmiterea gândurilor, cum era denumită popular în secolul al XIX-lea, cu alte cuvinte, transmiterea informaţiilor dintre persoane fără comunicare verbală a stârnit interesul cercetătorilor încă de acum 150 de ani.
În anul 1876, profesorul universitar de fizică William Barrett, a ţinut o conferinţă legată de acest fenomen ciudat, în cadrul Asociaţiei Britanice pentru Progresul Ştiinţei. Polemica apărută în jurul acestui subiect a stat la baza creării Societăţii de Cercetări Psihice (S.P.R.). Atunci, unul dintre membrii fondatori ai S.P.R., pe nume Frederick Myers, a dat numele de telepatie acestui fenomen. Denumirea vine din limba greacă în care "tele" înseamnă distanţă, depărtare şi "pathos", care este ceva ce psihicul simte sau află. Definiţia lui Myers pentru telepatie era: "Comunicarea oricărui fel de impresii de la o minte la alta, independentă de canalul simţurilor".
Pentru a da amploare cercetării telepatiei, S.P.R. a decis publicarea în ziarele vremii a următorului anunţ: "Aţi avut vreodată impresia, începând cu anul 1874 şi aflăndu-vă în stare de trezire completă că vedeţi o fiinţă omenească ori că eraţi atins de ea, fără să o puteţi pune în legătură cu vreo cauză exterioară? Aţi auzit o voce omenească în aceleaşi condiţii?". Răspunsurile primite au fost în număr de 5.705, venite de la persoane cu o anumită pregătire, căci astfel de persoane ştiau carte şi puteau citi ziarele v
