Esecul formarii unui Guvern la Atena dupa alegerile din 6 mai si chemarea electoratului grec din nou la urne, pe 17 iunie, indica un risc major pentru Grecia de a intra pe un curs de coliziune frontala cu principalii centri de putere din Europa de Vest.
Practic, a ramas mai putin de o luna in care Europa poate evita impactul, care ar fi foarte dur, nu doar pentru Grecia.
Cand popoare aduse la disperare de crize economice prelungite sunt chemate in mod repetat sa voteze de catre politicieni confuzi sau incapabili, se pot intampla lucruri grave. Ajunge sa ne amintim de anul electoral 1932 din Germania, pentru a deveni extrem de rezervati vizavi de tacticile actuale ale partidelor politice din Grecia.
Marea "surpriza" a alegerilor din 6 mai 2012 a fost SYRIZA, o miscare extremista eterogena denumita dupa acronimul grecesc pentru "Coalitia Stangii radicale", intrata in competitia electorala in 2004 si care se adreseaza bazinului electoral neo-marxist, anarhist, anti-occidental, anti-liberal si anti-capitalist, niciodata cu adevarat secat in Grecia.
Liderul SYRIZA, Alexis Tsipras, a obtinut la 6 mai locul al doilea pentru partidul sau si 17% din votul popular, cu un slogan naucitor: "Grecia ramane in zona euro, dar renunta la planul de austeritate convenit si semnat cu UE, BCE si FMI". Mai pe romaneste, si la bal, si la spital, dar simultan. Dezordinea cognitiva, axiologica si logica din "gandirea" politica a lui Tsipras nu este prea diferita, pe fond, de ceea ce istoria a mai consemnat in "gandirea" unor lideri occidentali precum si Mussolini sau Hitler.
Ceea ce difera este faptul ca intre 1922-1932 si 2012 au trecut, totusi, 80-90 de ani, dar mai ales faptul ca Grecia, spre deosebire de Germania si Italia, nu este o piesa indispensabila arhitecturii geopolitice a Europei. De la incoronarea lui Carol cel Mare ca
