Niciodată nu este Franţa mai interesantă, mai egală cu ea însăşi, mai apropiată de vocaţia ei universalistă, ca atunci când începe să fabrice puţină utopie şi să transmită acest parfum în jurul ei. Este ceea ce se resimte de pe 6 mai încoace, când socialistul François Hollande a câştigat alegerile prezidenţiale. Chiar dacă el se vede deja confruntat cu primele probleme şi cu primele polemici, chiar dacă bursele îl pândesc încruntate, chiar dacă pieţele financiare sunt într-o expectativă extrem de prudentă, chiar dacă unele mesaje de felicitare din străinătate sunt formulate cu jumătate de gură, fabrica de utopie a Franţei a reînceput să lucreze cu normă întreagă... În discursurile sale, imediat după anunţarea victoriei, François Hollande a ţinut de altfel să spună că o nouă pagină de istorie va fi scrisă în Franţa. Iar schimbarea din Franţa, a mai mai instistat el, va fi de natură să dea tonul pentru o schimbare mai largă, în Europa şi în lume.

Iată-ne deci, în plină criză, într-un moment când nimeni nu mai are curajul să fie optimist, cu un mesaj de speranţă lansat în multe direcţii, către ţările care suferă din cauza politicii de austeritate, cât şi în direcţia europenilor care şi-au văzut în ultimii ani calitatea vieţii ameninţată sau chiar grav afectată. Dincolo de aceste cuvinte însă, ceea ce spune François Hollande este că reţetele ultraliberale nu sunt înscrise în mod imuabil în codul genetic al umanităţii şi mai ales al civilizaţiei umane. Crizele nu sunt nici ele o fatalitate. Există soluţii, pare să sugereze François Hollande, iar social-democraţia europeană are un rol de jucat în găsirea acestora. Prin acest discurs, François Hollande i-a captat pe mulţi tineri, i-a făcut să vibreze şi să creadă în politică. Si pe bună dreptate, pentru că nu poţi fascina generaţia tânără, nu-i poţi face pe tineri să iubească politica doar vorbindu-le despre disci