Au trecut ceva mai mult de doua decenii, cand, in a 6-a duminica de dupa Paste, foarte multi romani inchideau ochii minimei intelepciuni si ai intuitiei, burdusind urnele cu voturi feseniste. Radea in soare toata tara, ca-ntr-un mai muncitoresc.
Duminica Orbului din 1990 avea sa fie startul ratat al unei pseudo-democratii coafate in salonul reformatului comunist, Ion Iliescu. Roadele de atunci ale comediei bufe jucate pe partitura cu iz electoral se vad si se simt inca. Intr-atat de infestate au fost.
Descalecatorii de invataturi leniniste tranzitau lejer de la un regim asa-zis vetust la unul capitalist zugravit de Marx, dar in cu totul alte culori. In tonuri vii, conform noilor tendinte geopolitice. Prima voce a madrigalului, ultimul pretios disident ceausist, fostul aparatcik cu studii moscovite.
De-a dreapta si de-a stanga mesianicului luntras, tovarasi oteliti in munca de unic partid: Barladeanu, Martian, Militaru, Brucan etc. Lipseau din motive naturale: Stoica, Bodnaras, Voitec, Moghioros. Altminteri, cine stie?
Nota aparte, un viitor prim-ministru cu stufoase sprancene, un enigmatic cugetator despre clitoris si ceva revolutionari numiti ulterior cu recunostinta in functii macre.
Pe plaiuri inundate de voiosie s-au instalat urne destinate sufragiilor celor peste 17 milioane de alegatori. Zumzet emulativ la primul cantat al cocosilor din ziua cea mare. Aproape 15 milioane de romani au pus "chisoiul" sub imbold de senina speranta.
Invingatorul Iliescu a luat aproape totul.
Cam 12 milioane de voturi, marcand un procentaj zdrobitor (85,07%). Zece procente a obtinut liberalul Radu Campeanu, cel cu ideea in timp de a-l numi pe regele Mihai presedinte al Romaniei si, in fine, pitorescul taranist Ion Ratiu, cu putin mai mult de 4%.
Acest prim concurs postdecembrist de sefie
