"Rolul intelectualului este, printre alte lucruri, să prevadă ca o Casandră diferitele primejdii, orori şi catastrofe"

Václav Havel

Atunci n-aş fi crezut în ruptul capului că peste puţină vreme îmi voi face mea culpa. Faptul nu înseamnă că mă şi scuz în vreun fel, motivându-mi greşeala prin foamea mea de civism autentic, cea care mă făcuse să iau, în pustiul civic românesc – generator de miraje –, ţânţarul drept armăsar. Aşa se face că în momentul excluderii lui Traian Ungureanu de la postul de radio BBC, telefonasem "mirajului" Horia-Roman Patapievici, spre a-l felicita pentru felul în care reacţionase, apărându-l, într-un editorial din LA&I, suplimentul de atunci al Cotidianului. Neîntârziat, el m-a abordat pe coarda ecologică, spunându-mi că "Trebuie făcut ceva... O acţiune de plantare, ştiu eu? Să zicem «Bucureştiul verde»...", explicându-mi că, sub asaltul betoanelor, Micul Paris devenea pe zi ce trece tot mai irespirabil.

Onorat, l-am luat în serios şi m-am pus pe treabă. De la Direcţia Silvică Suceava mi s-au promis 5.000 de puieţi mari (mesteacăn, salcâm, tei), asigurându-mi-se şi transportul la Bucureşti. Am găsit şi o parte din voluntarii necesari acţiunii şi, printr-o epistolă dactilografiată – era în urmă cu vreo 7-8 ani – i-am comunicat că sunt gata de acţiune; el, uzând de notorietate, urmând să se ocupe de formalităţi şi de amplasarea arborilor. Nici un răspuns. Am mai trimis o epistolă, urmată de aceeaşi tăcere. La telefon nu am mai apelat, fiindcă am înţeles: mersesem cu credulitatea prea departe. Ceea ce cu gura părea uşor, cu mâna se dovedea pesemne de nefăcut.

L-am întâlnit apoi în "standul" TVR, la ediţia din acelaşi an a Târgului de Carte "Bookarest". Ca scriitor şi realizator al emisiunii "Idei în libertate" ce se afla, H.-R. Patapievici răspundea întrebărilor şi sugestiilor telespectatorilor săi, acum pre