PDL poate sa ajunga la 40% cu Mihai Razvan Ungureanu, apreciaza Valeriu Stoica. Am un prea mare respect pentru inteligenta si experienta politica a d-lui Stoica pentru a vedea in aceasta decaratie altceva decat un masaj psihologic pentru activul PDL si pentru nucleul electoral dur al fostului partid de guvernamant, aflat acum intr-o teribila degringolada.
Nu cred asadar ca dl. Stoica poate crede sincer intr-un asemenea efect al unui lider providential. Se vede insa cu ochiul liber ca marile sperante ale PDL se leaga de persoana fostului premier. Mihai Razvan Ungureanu este rugat, curtat, invitat, asteptat, elogiat, periat. Valeriu Stoica nu le-a spus democrat liberalilor decat ceea ce voiau sa auda pentru a reaprinde o scanteie de speranta.
A crede insa sincer ca grefarea lui Mihai Razvan Ungureanu pe organismul cangrenat al PDL ar putea avea alt efect decat compromiterea grefei este o dovada ca democrat liberalii nu au inteles nimic, dar absolut nimic din ceea ce li se intampla.
Plasarea lui MRU in varful ierarhiei PDL si transformarea domniei sale in varf de lance al campaniei democrat liberale nu ar fi mai mult decat un lifting facial pentru un bolnav de cancer. Iar cancerul este degradarea morala dramatica a acestui partid dominat de coruptie, clientelism, demagogie, ipocrizie.
Sigur ca PDL nu detine monopolul acestor tare. Partidele din USL nu sunt cu nimic mai breze, dar in cazul PSD, cel putin, reforma politica, onestitatea, anticoruptia, anticlientelismul nu au fost niciodata obiective asumate si, cu atat mai putin, stindarde sub care sa fi castigat vreo alegere. PDL insa exact asta a promis, electoratul sau exact asta a asteptat, pentru asta l-a votat si din aceasta cauza l-a abandonat.
Ce va putea face, pe cine va putea convinge Mihai Razvan Ungureanu daca din spatele lui se vor iti acelasi chipuri
