În apropierea Hotelului Balnear, băncile s-au umplut cu pensionari veniţi in staţiune. Deasupra oraşului vântul a alungat norii negrii, lăsând soarele să-i dezmierde deopotivă pe turişti şi pe bătrânii pensionari. O data pe an, cei care au curaj şi înlocuitori pentru gospodărie, vin la Băi, să scoată „reuma” din oase. La Pucioasa, vin pensionari din toată ţara.

Pentru cei din zona de Sud, Staţiunea este un punct obligatoriu de staţionare în cursul unui an calendaristic. „Este drept că acum, biletele de tratament se obţin mult mai greu, de când cu calculatoarele astea! Da’ venim odată la doi ani şi tot e bine!” Marin Pavel a venit în staţiune cu Mihalache Chivulescu, prietenul lui de-o viaţă. El îi zice Mielu, pentru că e puţin mai prăpădit decât el şi mai cocârjat. Nea’ Marin are 82 de ani, iar Mielu 81. Mielu poartă un sacou aproape nou, dar prea mare pentru trupul lui firav, iar nea’ Marin are şi el un sacou la fel de nou. Amândoi poartă pantofi noi, că doar o dată pe an vine omul în staţiune. Amândoi au pălării băţoase pe creştetul capului, a lui Mielu fiind ca de obicei prea mare. «Doctorul mi-a recomandat să nu mă duc în altă staţiune, decât la Pucioasa!», zice Mielu. « Da, da – îl aprobă nea’ Marin,- e vorba de apa cu sulf, care ne vindecă oasele! Facem amândoi baie la cadă şi ne simţim bine!».

Bătrânii îşi tratează romatismul din oase, după ce au lucrat toată viaţa în condiţii grele, cu picioarele şi mâinile în apă. Mielu a lucrat la o fabrică de betoane, pe drumul spre Bucureşti, după ce ieşi din Găieşti. La 81 de ani, îi merge bine « motorul », dar cu oasele are probleme, mai ales când plouă. Vinde de mai mulţi ani la Pucioasa cu vecinul lui Marin, care are şi el reumatism de tratat. Nea’ Marin e mai rău ca el pentru că a lucrat mult timp afară, în vânt şi ploi, ca pompier. Îşi aminteşte că în urmă cu 60 de ani a început să lucreze ca pompie