NATO de astazi nu seamana nici pe departe cu NATO din anul cand a fost creata, in 1949.
Atunci, lumea era impartita in doua blocuri mari, fiecare cu cate o supraputere in frunte si cu cateva state mai mici, atasate mai mult ca sa fie aparate, decat sa puna si ele umarul, in caz de nevoie.
O retea de parteneriate
Impartirea lumii in doua blocuri a fost data pe fata in 1955, cand fosta URSS a grupat in jurul ei statele-satelit, creand Tratatul de la Varsovia - noteaza Project Syndicate.
In niciunul dintre blocuri nu exista flexibilitate, tarile mici fiind neconditionat aliniate la vointa celor puternice, care se impuneau fie in baza Tratatului de la Varsovia, fie in NATO.
Astazi, Tratatul s-a spulberat, odata cu initiatoarea sa, dar NATO continua sa existe, intrucat pericolul care ameninta lumea civilizata n-a disparut. Doar s-a relocat.
Secretarul general al NATO definea recent aceasta institutie ca fiind "o retea de parteneriate privind siguranta statelor si un centru de consultare pe probleme de securitate globala".
In acest context, NATO are o sfera de cuprindere mult mai larga si mai diversificata decat cea din 1949, tinand seama de faptul ca si amenintarile sunt mai diversificate, mai perverse si mai raspandite.
NATO de ieri, NATO de azi cel ce de maine
In afara membrilor cu drepturi depline, in care se incadreaza si Romania, NATO mai cuprinde o serie de tari non-membre, dar partenere: Austria, Elvetia, Finlanda si Suedia. Pe alta treapta se situeaza membrii aspiranti, care, mai devreme sau mai tarziu, pot deveni parteneri sau chiar membri cu drepturi depline: Bosnia, Serbia, Macedonia, Ucraina, Belarus si chiar Rusia.
Exista si alt fel de parteneriat, al unor tari mai indepartate, care sunt dispuse sa sprijine politica NATO si sunt dornice sa aju
