Întâlnirea lui Victor Ponta cu reprezentanţii mai multor organizaţii nonguvernamentale care contestă votul „uninominal pur“, săptămâna trecută, ne-a arătat un prim-ministru hotărât să-şi ducă la capăt crima politică. Alături de Crin Antonescu, Ponta este iniţiator al legii electorale în varianta „învingătorul ia totul“.
Victor Ponta a fost surd la argumentele societăţii civile, reprezentată de profesionişti ai sistemelor electorale. El ştie una şi bună: „uninominalul pur" ar aduce partidului său un spor de câteva zeci de mandate în viitorul Parlament. Nu mai multe voturi, ci mai mulţi deputaţi şi senatori. Asta i-ar asigura o guvernare liniştită, putând să schimbe inclusiv Constituţia fără ajutorul Opoziţiei. Cu o majoritate absolută în Parlament, Victor Ponta şi-ar întări şi puterea în partid.
Aceste calcule, bazate pe propriul interes, vor duce însă la şubrezirea democraţiei până la cote periculoase. Sistemul susţinut acum de domnii Ponta şi Antonescu este, practic, un furt de voturi, asigurând transferul acestora de la un partid la altul. „Uninominalul pur" a fost propus de Traian Băsescu pentru alegerile din 2008. Majoritatea parlamentară de atunci, PSD-PNL-UDMR, precum şi Guvernul Tăriceanu au optat însă pentru uninominalul reprezentativ, graţie căruia partidele au primit în Parlament o cotă egală cu procentul obţinut la vot. Blocarea proiectului Băsescu-PDL a fost o decizie salutară, chiar dacă a avut la bază interesul electoral direct al decidenţilor de atunci. Acum, aceiaşi decidenţi fac exact pe dos, pentru că între timp interesul lor s-a schimbat.
Concret: în 2008, introducerea „uninominalului pur" ar fi decimat grupul parlamentarilor PNL, partid care ar fi pierdut 29 de deputaţi! Cu 18,5% din voturile populaţiei, PNL ar fi primit doar 11,7% din locurile în Camera Deputaţilor. Ar fi fost, evident, incorect, iar Parlamentul României ar