A fi părinte e cea mai grea meserie şi asta o pot confirma toţi care sunt în această postură. Dar dacă vrei să ştii de ce copilul tău se comportă într-un anumit fel ar trebui să te cunoşti mai întâi pe tine însuţi. Psihologul, Cristiana Levitchi, îţi descrie câteva tipuri de caractere pentru a-ţi da seama unde te încadrezi. A fi părinte e cea mai grea meserie şi asta o pot confirma toţi care sunt în această postură. Dar dacă vrei să ştii de ce copilul tău se comportă într-un anumit fel ar trebui să te cunoşti mai întâi pe tine însuţi. Psihologul, Cristiana Levitchi, îţi descrie câteva tipuri de caractere pentru a-ţi da seama unde te încadrezi.
Părinţii toxici, e o categorie despre care psihiatrii şi psihoterapeuţii vorbesc adesea. Aşa numiţii părinţi toxici supun copiii la traume cumulative şi au un mod distorsionat de a da atenţie copilului: ori este disponibil şi oferă atenţie prea multă, când nu i se cere, ori nu oferă deloc atenţie, ignoră sau violentează, lezează copilul. Părintele toxic îşi tratează copilul ca pe un obiect, nu ca pe un subiect de sine stătător.
Părinţii duri, intransigenţi, severi, brutali, critici au tendinţa de a disciplina copilul, care după ei trebuie pedepsit dacă nu ascultă de poruncile date, dacă nu este docil, distrugându-i astfel spontaneitatea şi individualitatea. Copilăria acestui copil se aseamănă cu stagiul militar, unde controlul este la rang de cinste şi subminarea personalităţi copilului ceva normal. Acest gen de părinte îşi ridiculizează copilul, nu îl acceptă aşa cum este, îl ironizează şi de faţă cu alţii, umilindu-l, devalorizându-l, îl etichetează, nu face diferenţa între acţiune şi făptaş "eşti incapabil/ă, rău/rea, grasule/graso, prost/proastă, semeni cu taică-tu, maică-ta, eşti urât/ă", se concentrează asupra lipsurilor copilului, având mania perfecţiunii. Copilului i se dictează cu ce să se joace şi cu cine ev
