In ciuda optimismului multora, in putinele zile de guvernare ale noii puteri de la investire si pana acum, Victor Ponta a oferit publicului cateva motive ingrijoratoare care ne determina sa nu privim cu optimism la Romania urmatorilor ani. Pentru multi dintre alegatori, desemnarea lui Victor Ponta ca premier, mai intai de catre PSD, apoi de USL, iar in final si de catre Traian Basescu, a fost, fara doar si poate, un motiv de usurare si, pentru unii, chiar de bucurie fatisa. Nu o spunem noi, o spun chiar cifrele: un sondaj de opinie facut de unul din putinele institute serioase de profil din tara arata ca, daca anterior numirii lui Ponta ca premier cei care credeau ca directia in care merge tara este una buna erau doar 14%, dupa investirea acestuia procentul a urcat ametitor: 40%. Ce minune s-a intamplat, in conditiile in care nivelul de trai nu a crescut, iar Ponta nu e deloc un lider carismatic, care sa insufle romanilor, numai prin prezenta sa, increderea ca ne va calauzi spre iesirea din criza precum Moise poporul evreu, prin desert? Cu atat mai greu de explicat cu cat Ponta venea cu un CV politic usor discutabil, de baiat impins de la spate de controversatul Adrian Nastase si de ginerica insurat in partid cu fiica unui lider influent, parca in urma unui aranjament de culise mai degraba amintind de plasarea unui post de ministru intre baroni decat de o poveste de dragoste cu priza la mase. Foarte probabil, nemultumirea fata de vechea putere si fata de mult mai lipsitul de carisma Boc ajunsese la cote atat de mari incat era greu de prins si in sondaje. In aceste conditii, orice schimbare era binevenita in ochii publicului. Tot cifrele sondajelor ne fac sa presupunem ca aproximativ trei sferturi din populatie a asteptat atat de mult schimbarea puterii incat, cand aceasta s-a produs, nimeni nu a mai fost atent la nuante. In plus, peste neajunsurile enumerate la Ponta