Disputa asupra formularii si reprezentarii politicii externe a Romaniei a fost transata, oricat de imbecil ar suna, de presedinele Curtii Constitutionale: la Consiliul European trebuie sa mearga Traian Basescu - "seful statului a fost pana acum, nimeni nu a contestat acest lucru".
Ce-a spus, de fapt, Augustin Zegrean? Ca Traian Basescu si-a respectat rolul de presedinte-jucator, pe care si l-a asumat doarece nu era s-o faca Emil Boc! Chiar daca afacerile europene nu mai tin, formal, de politica externa (ca o paralela edificatoare, in interiorul UE nu mai vorbim despre "importuri", ci despre comert intracomunitar), si Constitutia spune ca seful statului reprezinta tara si semneaza acorduri negociate de Guvern, legea nescrisa era ca presedintele insemna statul, avand si cel mai mare numar de voturi obtinute democratic. Legitim, adica.
"Reprezentare" nu inseamna, insa, altceva decat ca atunci cand la o masa cu barosani se afla un scaun in dreptul caruia scrie "Romania", acesta trebuie ocupat de un purtator autorizat de stilou. Fie ca este vorba despre un mandat incredintat de CSAT si Parlament, fie ca a fost discutat de Guvern, cand este vorba despre politica fiscala comunitara, de pilda, Traian Basescu, cel putin formal, trebuie sa-l aduca la indeplinire.
Aa, ca pana acum a facut dupa cum l-a taiat capul deoarece avea majoritate peste tot, si aceasta majoritate s-a constituit deoarece el a fost locomotiva, este altceva. Merita subliniate spusele ministrului Andrei Marga, oricat ne-am minti:
"Desigur ca in practica politica, in practica administratiei romanesti in ultimii ani, fiind prim ministri care s-au atenuat singuri, s-au poate ca au fost incurajati sa fie cat se poate de atenuati, presedintele a preluat multe responsabilitati care in mod normal revin primului ministru. Aceasta e o treaba care nu ne intereseaza acum
