In weekend-ul care tocmai a trecut a trebuit sa plec de urgenta la Constanta. Cum masina era in service, la plecare am mers impreuna cu un prieten care avea drum acolo, iar la intoarcere am decis sa iau trenul.M-am uitat pe site-ul CFR si in 2 ore si 45 de minute ajungeam in Bucuresti. Convenabil. Ca sa evit eventualele neplaceri am cumparat un bilet la clasa I pentru care am platit circa 80 de lei. Ce urmeaza este greu de descris...
Gara din Constanta
Cobor din taxi si ma strecor cu greu printre masinile parcate claie peste gramada in fata garii. Strada este plina de gropi, pungi de plastic, coji de seminte si noroi. Aerul umed si zapuseala fac ca haosul, mizeria de pe jos si duhoarea sa para mai intense. Ma intreb ce caut intr-un loc atat de mizer, daca nu era mai bine sa fi mers cu autobuzul. In secunda urmatoare realizez ca gara si autogara sunt in acelasi loc.
Un grup de tigani se iveste in fata mea si ma trezeste din moleseala. Femeile cu fustele colorate se uita cu ochii ageri. Intr-o secunda m-au scanat si se aproprie ostentativ. De dupa o masina apare un olog cu fata schimonosita si parul valvoi care se taraste in patru labe la picioarele mele. "Dati-mi si mie un ban! Nu am picioare! Fie-va mila!". Ma sperii si mi se face o scarba teribila. Tin ochii stransi si grabesc pasul. Nu stiu exact unde ma indrept deoarece in cladirea "moderna", din sticla, nu se ghiceste nicaieri usa si nu scrie pe nici o placuta "intrare". Noroc ca iese cineva si ma dumiresc.
Nu am mai calatorit cu trenul de cel putin zece ani, insa imaginea garii din copilaria mea, cand plecam cu trenul in vacanta de vara, la bunici, se potriveste perfect cu cea din prezent. Podeaua este pavata cu aceeasi gresie galbuie, in forma de mozaic, cu un strat gros de mizerie pe rosturi. Pe bancile lungi puse langa perete si in mijlocul incaperii se inghesuie oameni s
