Dinamo şi Rapid vor disputa miercuri, pe Arena Naţională din Bucureşti, a treia finală directă a Cupei României. Primul “act” s-a consumat în sezonul 1967- 1968, când “roş-albii” au cucerit trofeul, 3-1 în prelungiri, după un meci cu cântec, în care combatanţii din teren şi-au împărţit pumni şi picioare. Dinamo şi Rapid vor disputa miercuri, pe Arena Naţională din Bucureşti, a treia finală directă a Cupei României. Primul “act” s-a consumat în sezonul 1967- 1968, când “roş-albii” au cucerit trofeul, 3-1 în prelungiri, după un meci cu cântec, în care combatanţii din teren şi-au împărţit pumni şi picioare.
În faţa a 50.000 de spectatori, stadionul “23 August” a găzduit, la 16 iunie 1968, prima finală a Cupei între Dinamo şi Rapid. Rivalitatea dintre cele două echipe a făcut ca, la un moment dat, nervii să cedeze. Titular în poarta giuleştenilor în acel meci de pomină, Rică Răducanu (65 de ani) şi-a reamintit incidentul: “I-am rupt atunci, tăticu’, pe dinamovişti cu bătaia! Ei însă au început primii, când Ştefan i-a dat un pumn în bot lui Bebe Năsturescu”.
Fostul internaţional a continuat: “Am văzut negru în faţa ochilor şi am luat- o la fugă către locul incidentului. Imediat am început «bombardamentul», de cădeau ăia de la Dinamo ca spicele. Am făcut «curăţenie» în jurul meu”. Rică a părăsit “câmpul de bătălie” doar după ce arbitrul l-a luat la ochi: “Arbitrul Dumitrescu fugea după mine şi-mi striga: «Gata, Rică, treci în poartă! ». Eu: «gata, domn arbitru », dar tot mai altoiam câte un dinamovist. Când am ajuns în poartă, probleme, tăticu’. Mă durea mâna de câţi pumni dădusem!”. Incredibil, dar incidentul nu s-a lăsat cu nici o eliminare, deşi Rică a recunoscut că “arbitrul trebuia să dea 10 roşii. Pe atunci, arbitrii te mai înjurau, însă nu te trimiteau la cabine uşor”. Până la urmă, după 1-1 în timpul regulamentar şi după ce rapidistul Neagu (90) a lovit b
