Pare limpede ca in societatile postcomuniste in general, cu atatea si atatea probleme sociale, soarta unor animale (domestice sau de companie) pare si ea net mai putin importanta si, deci, mai putin interesanta decat cea a oamenilor!... Ca vechi cititor al Dilemei vechi, mai sar cumpararea a cate unei editii in functie de tema numarului - este riscul formatului revistei, acela care prevede cate o tema „centrala", tema candva deschisa si colaborarilor ad-hoc ale unor scriitori, publicisti etc. din afara redactiei. In fine, daca nu m-ar fi asteptat un drum lung cu trenul, probabil ca n-as fi cumparat nr.429/3-9 mai 2012, numar ce are ca tema „Forma animalelor" (forma, nu ferma...). Am luat, deci, revista si iata ca am dat chiar peste un articol dinlauntrul temei mai mult decat interesant. Adina Roseti, directoare de programe pe Sud-Estul Europei la Discovery Networks CEEMEA (in portofoliul Discovery intrand si postul tv Animal Planet!), semneaza un articol cu titlul „Planeta animalelor", din care aflam surprinzatorul fapt (cel putin la prima vedere) cum ca, ar arata un studiu citit de autoare, „la noi in tara oamenii prefera programele despre animale salbatice, filmate, daca se poate, in habitatul lor natural. Animalele domestice nu sunt atat de interesante, iar cele de apartament sunt binevenite doar in proportie redusa si, in general, in contextul unor emisiuni cu valente educative". A. Roseti ne ofera si exemple de emisiuni fara succes la publicul larg: „Emisiuni despre un coafor de caini din Beverly Hills sau chiar despre o organizatie care lupta impotriva pescuitului de balene au fost prost primite si - datele de audienta au confirmat-o - putin urmarite." Acum, sincer sa fiu, eu unul nu ma numar printre „consumatorii" de emisiuni despre animale, indiferent ca-s salbatice sau domestice ori chiar de apartament si in mod cert nu m-as fi uitat nici eu la un documentar