Tema reprezentarii externe a Romaniei continua sa capteze atentia mass-mediei si chiar daca nu se recunoaste, daca ne uitam la modul cum a procedat presedintele Basescu la Chicago, cand spunea ca America nu este locul unde sa se transeze o astfel de disputa, inca trezeste orgolii greu de stapanit, daca observam ca acelasi presedinte, aproximativ in acelasi timp si in acelasi spatiu american, afirma ca el este numarul unu in politica externa a Romaniei!

Analistii politici continua si ei dezbaterile interpretand, fiecare in felul si conform interesului sau, literele de lege care stabilesc sarcinile presedintelui, ale guvernului, sau ale parlamentului.

Fiind pe val, sustinatorii USL-ului par sa fie mai convingatori, insa in entuziasmul de-al pune la colt pe Traian Basescu, cautand si poate si gasind modalitatile legale de-al transforma intr-o simpla marioneta, pusa doar sa faca frumos si sa semneze ce i se da la semnat, nu realizeaza ca acest castig de imagine se poate intoarce, in scurt timp, impotriva lor!

Ma refer la faptul cert ca intr-o perioada mai scurta, sau ceva mai lunga, daca isi va finaliza mandatul pana la capat, dar oricum nu foarte indepartata ca timp, presedintele Basescu isi va preda prerogativele celui care-i va urma la Cotroceni, foarte probabil unuia dintre liderii USL-ului, respectiv lui Crin Antonescu, in cazul in care cele trei partide ale Uniunii vor castiga alegerile prezidentiale.

Problema care se pune este aceea ca bucuria de-a vedea ca actualul presedinte a ramas doar cu sarcini simbolice, s-ar putea transforma intr-o mare tristete, in eventualitatea in care liderul PNL i-ar lua locul lui Traian Basescu si s-ar trezi ca are un rol mai mult decorativ. Este greu de crezut ca acum s-ar demonstra, de exemplu, cu ajutorul Parlamentului, ca presedintele tarii are doar sarcini de protocol, iar peste putin timp, cand vom avea