Cel mai vechi ziar, „România liberă", prezintă o retrospectivă a unor evenimente crucialeproduse după anul 1989.
În martie 1990, Nicolae Ceauşescu fusese împuşcat, însă vechii activişti de partid continuau să conducă instituţiile publice, să controleze cea mai mare parte a mass-mediei româneşti şi să gestioneze forţele armate. Doar Securitatea fusese desfiinţată oficial, fără însă ca acest lucru să afecteze în vreun fel sistemul de putere care-i implica pe foştii agenţi ai poliţiei politice.
Înfrânţi la Revoluţia din 1989, securiştii doreau revanşa. Ţinute sub capac, tensiunile interetnice din Transilvania au explodat după căderea regimului comunist. Maghiarii revendicau autonomie, oficializarea limbii maghiare, reînfiinţarea Universităţii Bolyai din Cluj, precum şi separarea secţiilor maghiare de cele româneşti din şcolile mixte.
De cealaltă parte, românii îi acuzau pe maghiari de trădare şi se temeau că vor reapărea atrocităţile din timpul ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de Nord, din anii 1940-1944. Crimele şi violenţele din acei ani erau reamintite cu insistenţă de către jurnalişti de la fostele ziare comuniste locale.
De cealaltă parte, liderii comunităţii maghiare vorbeau despre oprimare şi despre încercări de „purificare etnică" ce ar fi fost îndreptate împotriva maghiarilor ardeleni. În acel context, în data de 10 februarie, liderii maghiarilor au organizat un exerciţiu de mobilizare la Târgu-Mureş. Zeci de mii de maghiari - după unele aprecieri, chiar 100.000 - s-au adunat la un marş al tăcerii.
Maghiarii purtau în mâini câte o carte şi câte o lumânare, ca să ceară reînfiinţarea Universităţii Bolyai. Locul marşului nu a fost ales întâmplător. Târgu-Mureşul reprezenta, prin amestecul său etnic, de circa 50 la sută românofoni şi 50 la sută maghiarofoni, un adevărat butoi cu pulbere. Marşul maghiarilor a
