Profesorul Jörg Guido Hülsmann spune că structura şi funcţionalitatea acestora au fost alterate după zeci de ani de imixtiune a statului

Inflaţia permanentă, direcţionarea preferenţială a economisirii şi măsluirea preţurilor au fost principalele instrumente ale intervenţionismului

Statul a ajuns astfel să acapareze mai multe resurse decât ar fi putut să obţină în pieţele libere, iar sistemul financiar a devenit fragil

Este o mare discrepanţă între ceea ce spune teoria privind funcţiile pe care pieţele financiare ar trebui să le îndeplinească în economie şi realitatea actuală în care acestea au devenit, în primul rând, un vehicul de finanţare a statului, a declarat Jörg Guido Hülsmann, profesor de Drept şi Economie la Universitatea din Angers, Franţa. Pieţele de capital sunt de decenii victima intervenţiilor autorităţilor, scopul acestora fiind reducerea costurilor de finanţare ale datoriei guvernamentale. Statul a ajuns, astfel, să acapareze resurse într-o măsură în care ar fi fost imposibil să o facă în condiţiile existenţei pieţelor libere, este concluzia conferinţei pe care Hülsmann a susţinut-o săptămâna trecută la Academia de Studii Economice din Bucureşti şi organizată de Institutul Ludwig von Mises România şi Centrul Murray Rothbard.

Indiferenţa, iresponsabilitatea şi lăcomia sunt trăsături care au devenit definitorii în pieţele financiare distorsionate de intervenţiile statului, iar aceste implicaţii culturale trec mult peste consecinţele economice, mai spune profesorul german. Sistemul financiar a devenit inerent fragil, în condiţiile în care instituţiile de credit mizează pe lichidităţile oferite de băncile centrale şi de ajutorul de stat, atunci când poziţiile riscante asumate de bănci se pot materializa în pierderi.

Inflaţia persistentă, direcţionarea administrativă a resurselor economisite către anumite destinaţi