De câteva săptămâni, bătăuşul clasei politice este de nerecunoscut. Stă în banca lui, refuzând cu încăpăţânare războiul în pantaloni scurţi care i se oferă. Ar fi avut în aceste zile nenumărate ocazii să împartă pumni. Gura sa, altfel bogată, tace filosofic. Pentru cât timp?

Cu fiecare zi, pare din ce în ce mai clară intenţia USL de a-l atrage pe Traian Băsescu într-un conflict care să se finalizeze cu o suspendare. E suficient ca preşedintele să-şi dea drumul la gură ca pe vremuri pentru ca Dan Voiculescu sau Crin Antonescu să-şi convingă colegii din Parlament că este momentul loviturii decisive. Dar asta nu este suficient. Suspendarea nu poate veni din senin. Ea are nevoie de un pretext concret şi suficient de grav pentru a beneficia de o largă aprobare publică. Ca de pildă acela că preşedintele Băsescu "nu reprezintă România în lume". Dar este o strategie bună faptul că USL şi-a ales drept temă de atac politica externă, unul dintre domeniile în care - cel puţin în mentalul colectiv - preşedintele are o autoritate sacrosanctă?

Numirea lui Andrei Marga la ministerul de Externe a părut din start o bizarerie. Să-l iei pe dl. Marga din talk-show şi să-l pui şef al diplomaţiei alături de omul pe care cu o zi înainte îl înjurase n-avea sens decât în această logică a suspendării. N-am vrut să cred că liderii USL s-au gândit să-l pună pe dl. Marga la Externe ca să-l provoace pe dl. Băsescu. Prea părea o teorie a conspiraţiei. Era un gest mult prea iresponsabil să muţi meciul intern pe terenul politicii externe, acolo unde, surprinzător pentru această ţară, România a reuşit să vorbească în ultimii ani coerent şi convingător, alegându-şi clar opţiunile şi partenerii de drum.

Însă ce să înţelegem din obstinaţia cu care dl. Marga încearcă să-i explice d-lui Băsescu, de fiecare dată când are prilejul, de ce-l compară cu Mussolini, şi din afirmaţiile bulversa