Primit cu aplauze, dar şi cu unele huiduieli şi fluierături la proiecţia rezervată presei, filmul lui Cristian Mungiu, "După dealuri", în competiţie pentru marele premiu La Palme d'Or a suscitat deja o serie de critici.

Filmul "După dealuri" îi divizează pe critici. L'Express subliniază "sensul exigent al cadrului" la Cristian Mungiu, un regizor care ne redă astfel "adevărate tablouri" pe ecran. "Noului său film îi lipseşte însă forţa viscerală care exista în "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile". Mungiu priveşte comportamentul religios din exterior, condamnă în permanenţă acţiunile şi discursul preotului şi al călugăriţelor, dar nu e suficient", crede revista franceză, pentru care realizatorul ar fi putut să taie fără probleme 40 de minute din film, pentru a-l face şi mai "amar".

Criticul de la Le Point, altă revistă franceză, a ieşit din sala de proiecţie de-a dreptul "năucit de lunga tortură morală şi fizică la care a fost supusă una dintre principalele actriţe ale filmului. "După dealuri" e un film dintre cele pe care ai dori să-l eviţi în vremuri normale", adică atunci când nu eşti obligat prin meserie să-l vezi, conchide Le Point.

În schimb, colegul de la Le Figaro a ieşit încântat, "După dealuri" a fost pentru el "prima bună supriză a festivalului". Filmul lui Mungiu este descris de cei trei critici ai ziarului conservator drept "frumos, glacial, dar şi arzător, o mare palmă dată Bisericii Ortodoxe". Singurul defect este lungimea sa, "30 de minute prea mult", deplânge Le Figaro.

La Dépêche, principalul ziar regional din sudul Franţei, e de părere că "Mungiu îi pune pe spectatori la grea încercare cu acest film exigent. Regizorul a făcut muncă de aurar", conchide publicaţia.

Politis descrie şi el un film "serios şi captivant, stilizat, cu nişte imagini superb compuse care nu sufocă, nu omoară mişcarea, ba dimpotrivă, îi dă intesita