Daca ar fi sa ma iau dupa evenimentele ultimelor 10 zile, Ministrul Educatiei este un ins preluat dintr-o masa amorfa de mangi, mangafale si luburici, de parca acestea sunt singurele lucruri pe care acest pamant blagoslovit de Dumnezeu numit Romania le poate produce. In caz ca nu ati prins imediat referintele, ma refer la Ioan Mang, plagiatorul de la Oradea, Corina-Adriana Dumitrescu, StanDfordista minune si la Momcilo Luburici, seful doamnei Dumitrescu si ctitorul Universitatii Dimitrie Cantemir, cel care inscrie la facultate o reporterita fasneata pe care o invita si la o cafea (vezi detalii aici)
O tacere jenanta s-a lasat zilele aceastea peste un Minister al Educatiei care ar trebui sa pregateasca bacalaureatul si admiterea la facultate, care ar trebui sa ii dea bice cu acreditarea universitatilor, cel care ar trebui sa clarifice scandalul de plagiat Mang si toate ramificatiile (jurnale in care a publicat, co-autori, soarta celebrei doamne Mang, etc.). Deruta a lasat loc liber unui ministru interimar care, ghinion de nesansa, isi scrie gresit in CV numele liceului la care a predat si a pastorit ca director un liceu cu promovabilitate de 18%. Totusi, Romania e in stare de mai mult. Mult mai mult. Intrucat am fost unul dintre cei care au pus umarul serios la demisia lui Ioan Mang, ma simt oarecumva dator sa fac public niste propuneri alternative pentru fotoliul ramas gol.
1. Andrei Plesu
Ca o personalitate a culturii romanesti si ctitor de scoala dupa 1989 (Colegiul Noua Europa), Andrei Plesu deschide gura pentru doar cateva minute (vezi aici si aici) si defineste foarte plastic educatia ca un “tesut al societatii”, amintind si ca “orice act de educatie este un act de zidire”. Nu e doar omul care a invatat de la Constantin Noica, este omul care a fost de doua ori ministru – prima data ministru al Culturii la inceputul anilor ’
