Astăzi USL a demonstrat că tot ceea ce a spus în ultimii cîţiva ani împotriva PDL nu a fost decît demagogie cinică. Pentru că, odată ajunsă la putere, USL nu a ezitat să facă exact ceea ce vrusese să facă şi “dictatura portocalie”: să îşi impună puterea cu pumnul, sfidînd normele democratice.

Argumentele împotriva “uninominalului pur” le puteţi găsi expuse pe larg într-un interviu de ieri cu Cristian Pârvulescu. Pe scurt, este vorba de faptul că aleşii naţiunii vor reprezenta naţiunea în şi mai mică măsură decît o fac acum, că este pusă sub semnul întrebării egalitatea votului şi că sînt introduse perturbări grave în dinamica sistemului de partide. Dar măsura este menită, mai ales, să crească artificial scorul USL (teoretic poate chiar să îl dubleze) şi să elimine PDL de pe scena politică.

Dar poate că ceea ce ne spune cel mai mult despre “uninominalul pur” este tocmai această denumire eronată, încă folosită pe larg, chiar şi acum, în locul denumirii corecte de “sistem majoritar”, în cazul nostru într-un singur tur de scrutin. Ne spune cel mai mult despre acest sistem în sensul în care el este doar un mijloc de promvoare a intereselor partidelor mari aflate la guvernare, şi care au ales denumirea frumoasă, cea cu fantasma populistă a cetăţeanului care îl trage aspru de mînecă pe parlamentarul ales nominal, şi nu pe listă (ceea ce, desigur, nu s-a întîmplat pînă acum).

Pe lîngă că, acum, a adoptat sistemul pe care îl propunea PDL înainte (cînd era sus în sondaje), USL a renunţat şi la reducerea numărului de parlamentari, pe care înainte o susţinea cu îndîrjire. PDL, evident, nu mai agreează majoritarul, dar fiind în opoziţie îşi permite să o dea cotită şi să pretindă că ei ar vrea, dacă…, dar ce să vezi, nu vor ăştia de la putere…

Cei de la putere nu o mai dau cotită, o dau dur de tot, că de aia sînt la putere, ca să-şi permită. Şi ca să deter