Metamorfozarea lui Victor Ponta din lider de opoziţie, Che Guevara şi luptător în spilhozen împotriva dictaturii în premier USL, nu este deplină. Antrenat ani de zile în trosnirea adversarului cu măciuca vorbelor grele, adaptarea la înaltele rigori ale funcţiei este greoaie şi nimereşte adesea în decor. De sub haina sobră a premierului Ponta se iţeşte tricoul inscripţionat, iar vorbele măsurate cu şublerul prudenţei prind pe neaşteptate să ţopăie şmechereşte şi ofensator.

Blocat între greaua moştenire şi viitorul lu­mi­nos, cărând povara proastelor obişnuinţe, cu egoul brusc dilatat la dimensiuni mesianice, Vic­tor Ponta nu are deocamdată exerciţiul stă­pânirii de sine. Răbufnirile la adresa preşedintelui, de ge­nul „Traian Băsescu se re­pre­zintă pe sine la Chicago“ sau „preşedintele va merge la Bru­xelles ca să mănânce şi să glumească“, sunt din ace­laşi registru cu „dacă Ro­mâ­nia fa­ce un serviciu im­por­tant SUA prin amplasarea scu­tului, si­gur că poţi să ceri măcar o cafea să-ţi dea domnul Barack Oba­ma“. Da­că în opoziţie mai puteai s-o iei pe arătura mitocăniilor afirmând că „Sarkozy e un bu­fon“, în ideea că nu te aude şi nu te ia nimeni în seamă, când eşti prim-ministru e grav să sugerezi că la Bruxelles, la Consiliul Eu­ropean, e un soi de chermeză cu muzică, dans şi voie bună. Mai ales când te baţi cons­tituţional să fii tu reprezentantul en-titre al României.

Dar retorica inflamată izbeşte mai ales în grea­ua moştenire, un capital electoral care tre­buie muls până la ultima picătură. Dezastru, mizerie, hoţie, jaf, fraudă, incompetenţă sunt cuvintele de ordine. Aşa o fi, PDL nu are ari­pioare de îngeraş, dar senzaţia e că acuzele, multe justificate, cum e cazul suspendatului POSDRU, sunt, în unele cazuri, argumentele ide­ale pentru a întoarce căruţa din drum. Mi­nisterul Educaţiei e cap de listă. Premierul şi ministrul anunţă senini că