Protestele din Piaţa Universităţii au fost urletul de luptă al poporului, aşa cum consideră premierul Victor Ponta, sau o manipulare grosolană, ca pentru o ţară din lumea a treia, după cum ne informează Viorel Hrebenciuc?
Fosta Putere a susţinut răspicat că protestele din ianuarie 2012 nu au avut nici un impact asupra deciziilor politice luate ulterior, inclusiv înlocuirea unui guvern cu altul.
Lucrurile se văd însă diferit dinspre actuala Putere, ai cărei reprezentanţi şi vectori de imagine au făcut o legătură directă între ieşirea oamenilor în stradă şi schimbările care au urmat, clamând astfel victoria Opoziţiei şi a societăţii civile la vremuri tulburi.
Pe de altă parte, ambele tabere au discutat despre manipulare, însă chiar dacă tema le-a fost comună, interpretările s-au dovedit şi aici diametral opuse.
Puterea a acuzat jocurile Opoziţiei şi mobilizarea "ciutacilor" din ogradă pentru fezandarea publicului şi încingerea spiritelor în societate, în timp ce Opoziţia şi respectivii "ciutaci" au acuzat serviciile secrete, Jandarmeria, Guvernul, Preşedinţia şi, la modul general, pretinsul "stat poliţienesc".
Evident, ar fi dramatic dacă s-ar confirma oricare dintre cele două ipoteze, căci şi ceea ce acuza fosta Putere la vremea respectivă, dar şi ceea ce acuza fosta Opoziţie ne-ar expedia fără prea multe explicaţii în panoplia statelor unde democraţia arată ca un banal joc de barbut - relativă, ilegală, o cramă pentru viciile mai vechi.
Chiar dacă sună prost, să nu ne îmbătăm totuşi cu apă rece - din multe puncte de vedere suntem încă fix în acest punct.
Spălarea naţională pe creier prin care România a trecut în deceniile de comunism a lăsat în urmă zoaie şi alte urme dintre cele mai soioase.
Printre ele putem identifica parcă fatala condamnare de a nu ne încheia niciodată toate socotelile la timpul lor, ca şi valsul înşel
