Publicăm în continuare a doua parte a eseului La religione come strumento del potere e mezzo di liberazione in ambito non-cristiano, apărut în Verifiche. Rivista di scienze umane IV, 1975, 3-4, pe când tânărul Culianu se afla la Universitatea Catolică din Milano. Eseul a fost inclus în volumul Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi e altri studi (Messina, 1981), a cărui versiune românească se află acum în curs de apariție la Editura Polirom.
Schema inițierii este neîndoielnic profund înrădăcinată în structurile psihice umane1. Accesul individului la cultură e marcat de trecerea dificilă către o condiție supraumană, exprimată în riturile de inițiere. Grosso modo, putem distinge două etape principale ale inițierii: 1) riturile de pubertate și apoi toate inițierile succesive pe grupe de vârstă și uneori și de competență: vom numi această serie inițiere în comun; 2) inițierea individuală de high degree. Vom vedea după aceea că în toate aceste inițieri există câteodată și semnificația pe care o căutăm: respectiv aceea că, prin inițiere, fiecare membru al grupului va participa mai din plin la „putere“ (în sensul de importanță în sânul comunității), iar această participare merge în paralel cu gradul de inițiere atins. Totuși, în alte cazuri, individul foarte dotat va putea dobândi puterea supunându-se probelor grele și primejdioase ale inițierii de „grad înalt“. Să luăm câteva exemple, fără a voi să formulăm cu orice preț judecăți cu valoare universală; fenomenele istorice se cer examinate caz cu caz.
Înainte de toate, pentru a clarifica puțin structura tipică și semnificația inițierii, vom lua exemplul aborigenilor australieni; pe urmă, pentru a scoate în relief organizarea complexă a instituțiilor și claselor inițiatice, vom lua exemplul populației bambara din Haut-Niger; în sfârșit, pentru a explica specificul inițierii individuale,
