Facand cateva drumuri prin tara, am vazut spectacolul jalnic al panourilor electorale, sloganurile ridicole cu care candidatii isi imbie alegatorii sa mai fie fraieri o data si sa-i voteze. Mutrele seamana intre ele, pesemne ca exista o tipologie a smecherului de partid care e impins in fata sa ciordeasca pentru gasca in numele sforaielilor despre democratie si gospodarirea bunului comun. Pozele cele mai impunatoare sunt cele de grup, unde liderul de la centru garanteaza pentru candidatul local. Fetele radioase si privirile smechere ale candidatilor contrasteaza cu mizeria si ruina strazilor, a spatiilor publice. Un spectacol sordid, dar obraznic in care ti se spune: „te vom mai jupui o data, cetatene!” Afisele, banerele, oricare ar fi ele, arata ca niste rufe scrobite de parada, intinse pe sarmele dintre stalpii sui, scoase pe gardurile paraginite ale patriei. Aroganta contra bun simt.
Cele mai ofensive si sigure de izbanda sunt ale USL, lasand parca sa se auda deja ritmurile triumfaliste ale unei victorii scontate, dar care nu se va realiza pe seama unei dispute politice, ci va fi doar consecinta inca unui vot negativ. Urmeaza violetul in nuanta perfida, ce pune pe ganduri de prea multul „popular” care umple bombastic strigaturile de campanie, facandu-le sa sune ca niste cutii goale de conserva, rostogolite de niste baieti dibaci in promisiuni desarte.
Obisnuit cu violenta vizuala din campaniile trecute, mi-a luat ceva timp sa descopar PDL, travestit acum in culori si forme noi, numele partidului aparand abia lizibil undeva in marginile cearsafurilor electorale. Rusinea sau, mai degraba, frica i-a facut sa se lepede de culorile traditionale, de liderii de la centru care alta data cautionau in avans furaciunile programate ale candidatului bastinas, numit vataf pe tarlaua stapanului Basescu. De numele PDL, candidatii s-ar debarasa fara ezitare, numai c
