Între Bucureşti şi oraşul X, sute de kilometri, prin câmpie. Satele şi oraşele care în iarnă pieriseră sub nămeţi se întind aţă, cum le ştim: năpădite de o copăcime întâmplătoare, corcoduşi, salcâmi, de un verde strălucitor. În sate, case, mai toate îngrijite. Unele chiar cu termopane, inox, grădini cu borduri de cărămidă date cu var. Numai la porţi şi pe şanţuri, bălării, pir şi rochiţa rândunicii, dominate de tulpini înalte de ştevie cu seminţe în vârf. Nelipsita bancă pentru taifasurile duminicale. La fel şi în cartierele mărginaşe ale oraşelor, care însă mai au în plus vecinătăţile unor scheletice hale sau fiare ruginite, rămase de pe vremea industriilor ceauşiste.
Spre centru, blocuri jerpelite şi, în fine, piaţa cu clasicul centru civic, şi el jerpelit, dar garnisit din abundenţă cu jardiniere şi ghivece (în spaţiile verzi, tot bălării). Speciale pe traseul de sute de kilometri sunt însemnele campaniei electorale pentru alegerile locale din iunie. Portrete şi bannere cu tipi în costum şi cravată, părând una şi aceeaşi persoană, însoţite de sloganuri gen „om bun“, „să continuăm“, „ei v-au luat, noi vă dăm înapoi“. Domină, bineînţeles, roşul USL. Portocaliul PDL s-a topit complet. Dacă mai zăreşti în câte un colţ, scris discret, negru pe alb, PDL. Între nenumăratele „cepe“ (aşa li se spune în redacţii portretelor de politicieni), doar o femeie. Dar nu singură pe afiş, ci alături de o „ceapă“. Şi nu candidată la primari, ci la consilieri. Toată desfăşurarea asta de forţe e undeva, sus, pe stâlpi, pe calcane. Jos, viaţa merge mai departe. La bufet, printre cuiburile de cartofi, la discotecă, la Real.
Înapoi, în tumultuosul şi debordantul de imaginaţie Bucureşti: Irinel Columbeanu cu o umbrelă imensă deschisă deasupra unui Arc de Triumf mititel, Becali cu crucea, Prigoană cu pliciul.
Cuvinte cheie:sate, orase, termopane, jardi
