Ieşirea din ruină, falimentul sau sfârşitul definitiv - acestea sunt trei scenarii posibile, în contextul în care Grecia este dominată de instabilitate politică, blocaj al reformelor şi lipsa voinţei pentru economisire.
Din ce în ce mai des, se vorbeşte despre ieşirea Greciei din zona euro - mai nou, chiar la nivel oficial -, iar Atena pare că se îndreaptă în această direcţie, mai ales ţinând cont de sondajele de opinie în care grecii favorizează stânga radicală la alegerile anticipate din 17 iunie.
Scenariul 1: Extirparea tumorii şi recuperarea organismului
Întreaga discuţie privind o posibilă ieşire „controlată“ a Greciei din uniunea monetară (cunoscută şi drept „faliment controlat“) este o perdea de fum. O astfel de operaţiune ar trebui planificată logistic cu mult timp înainte şi ar trebui să aibă şi un sprijin politic însemnat. În cazul Atenei, aceste premise nu sunt îndeplinite. Analizele cele mai optimiste prefigurează nu căderea ţării în haos, ci o revenire spectaculoasă a Greciei în termen destul de scurt.
Nimeni nu ar putea evita turbulenţele pe pieţele financiare, dar economiştii de stânga susţin că efectele lor ar fi reduse. Nici cursul de schimb nu ar fi afectat în mare măsură, dacă statele europene ar decide să garanteze pentru băncile deţinătoare de titluri de stat greceşti cu sumele din Mecanismul de Stabilitate. O astfel de decizie ar contribui şi la prevenirea efectului de contagiune la ţări cu probleme, precum Spania sau Italia, al căror eventual faliment ar pune mari probleme zonei euro.
Speranţele din jurul acestui scenariu se mai leagă şi de faptul că Grecia are oricum o relevanţă economică redusă în PIB al uniunii monetare, cu o participare de doar 2%. Astfel se argumentează că şocul ieşirii din zona valutară nu ar trebui să fie prea mare. Noua drahmă introdusă în Grecia s-ar devalori
