La Chicago s-a încheiat luni o importantă reuniune a Alianţei Atlantice axată în special pe tema Afganistanului. Pe agenda discuţiilor, la care au fost invitate şi alte numeroase ţări partenere ale Alianţei au figurat însă şi alte subiecte cum ar fi scutul anti-rachete care ar urma să fie instalat în Europa sau criza din Siria.

Revenind însă la Afganistan, comentatorii se întreabă care sunt învăţămintele care ar trebui trase din acest conflict care durează de peste zece ani.

50 de ţări sunt angajate militar în Afganistan cu 129 000 de soldaţi, dar Statele Unite duc greul misiunii avînd pe teren 90 000 de oameni. In ordinea contribuţiilor umane si situează apoi Marea Britanie, cu 9500 de oameni, Germania, cu 4900, Italia cu 3800 şi Franţa ci 3500. In total, din anul 2001, anul intervenţiei internaţionale în Afganistan, 3000 de militari străini au murit pe teritoriul afgan.

Cam tot atîţia oameni au murit şi în urma atacului terorist comis împotriva turnurilor gemene de la World Trade Center, de la New York, pe 11 septembrie 2001. Să ne amintim că acest eveniment l-a determinat la acea oră pe fostul preşedinte american George Walker Bush să declanşeze intervenţia în Afganistan. Ceea ce îi face pe unii comentatori să se întrebe dacă acest efort, deci de a sacrifica viaţa a încă 3000 de militari în Afganistan după moartea a 3000 de civili la New York, era justificat.

Acum este însă prea tîrziu pentru Casa Albă de a-şi pune această întrebare, şi anume dacă nu cumva ar fi existat şi alte metode de a lupta împotriva terorismului decît intervenţia pe teren în Afganistan.

Cu atît mai mult cu cît rezultatul este sub nivelul aşteptărilor. Tara nu este pacificată, talibanii rămîn o forţă redutabilă şi nimeni nu crede în mod serios că armata afgană ar putea asuma singură securitatea ţării după retragerea forţei internaţionale prevăzută în 2014