- Spectacole și dezbateri -
Context
La 22 de ani de la căderea comunismului, în ţările est-europene dosarele fostelor Poliţii politice rămîn o problemă nerezolvată. Polonia, Cehia, România şi Bulgaria au legi care au desecretizat dosarele. În Ungaria, un proiect de lege care permitea accesul parţial la aceste documente a fost respins de Parlament în februarie, iar subiectul este, în continuare, motiv de aprige dispute politice.
Principala întrebare în legătură cu dosarele fostelor Poliţii politice este dacă scoaterea lor la lumină face mai mult bine decît rău sau invers. Cu desecretizarea acestor documente poate începe o igienizare morală a societăţii, dar se poate deschide şi o cutie a Pandorei cu efecte imprevizibile. Poliţiile politice au acţionat ca veritabile instrumente de manipulare, iar urmele lăsate sunt - posibil şi probabil - viciate în raport cu realitatea. Angajamente de colaborare luate sub ameninţare, stenograme cenzurate ale interogatoriilor, declaraţii făcute în urma unui şantaj etc. Cum pot fi interpretate aceste documente în condiţiile în care aparatul represiv funcţiona ca un instrument de tortură psihică şi fizică, fabrica biografii, ficţionaliza istoria ?
Susţinător al accesului la dosarele politice, jurnalistul şi politologul polonez Adam Michnik recunoaşte eşecul lustraţiei în Europa de Est, „o vînătoare de vrăjitoare, motivată politic.”
Iniţial, ştirile despre persoane publice deconspirate drept colaboratori/angajaţi ai Securităţii aveau forţa unei bombe, distrugeau o carieră politică (cazul Mona Muscă). În timp, aceste informaţii s-au banalizat, prin urmare şi efectele au fost mai puţin grave. Situaţia oscilează acum între indiferenţă şi continuarea nestingherită a vieţii publice pe de o parte şi şantajul în politică sau afaceri, unde un dosar pătat poate fi folosit ca scrisorica preacinstitului Dandanache, „
