În fața statului lacom, greoi, infiltrat de interese neoneste, insensibil la binele public, patronat de campionii prostului gust, se ridică o categorie de români care și-au pierdut încrederea în partidele politice și în structurile antropofage.
Campania inteligentă a lui Nicușor Dan și a echipei sale pentru Primăria Bucureștilor ne dă speranțe. Capitala a fost guvernată în numele unor interese care îl serveau prea puțin pe cetățean. Ultimele legislaturi au dat sentimentul că Bucureștii există pentru afaceri, nu afacerile pentru bucureșteni. Cine a trăit mai mult timp într-un mare oraș occidental (este cazul lui Nicușor Dan) nu poate să nu remarce că s-a produs, în ultimele decenii, un soi de răsturnare copernicană în perceperea orașului. Din ce în ce mai mult, nu numai micile centre, ci și marile metropole își fac o prioritate din adoptarea acelor măsuri care tind a le preface în locuri ale plăcerii de-a trăi. Locuri esențial democratice, în care viața comunitară, destinderea, cultura să câștige cursa cu afacerismul deșănțat, cupiditatea, aroganța ignorantă. Nu revin asupra amănuntelor programului lui Nicuşor Dan, expus în altă parte, dar țin, totuși, să remarc că este contrariul proiectului autostrăzii suspendate, simbolul sub care actualul primar și-a așezat mandatul său. Este o ciocnire între două concepții diametral opuse: orașul ca loc de trecere versus orașul ca loc de reședere; orașul ca loc al solitudinii agitate contra orașului ca loc al comunității reflexive; orașul opac al micilor și marilor combinații contra celui deschis, transparent. Mă grăbesc să adaug că nu este nimic utopic în demersul lui Nicuşor Dan. El propune soluții simple, care ar fi trebuit să ne mobilizeze de mult: dezvoltarea transporturilor în comun, a „mobilității dulci“, favorizarea culturii și științei, cu alte cuvinte, o politică în același timp simplă și lumin
