Nuţi vrea să rămână grea. Unii ar zice că e poantă de prost gust. Nu. E expresia ţărănească a unui miracol. În limbaj academic această stare metafizică s-ar putea traduce în felul următor: doamna Elena Udrea, vicepreşedinte al Partidului Democrat Liberal, fostă ministru al Turismului şi Dezvoltării regionale, un personaj extraordinar de influent pe scena politică românească, a ajuns la concluzia, citez, că ar fi timpul să facă un copil. Adică să şi-o tragă neprotejat, pardon! Uluitor! Cutremurător!!! Până unde poate să meargă meschinăria, arivismul şi carierismul???!!! Până la care limită te poate împinge politicianismul? Îi doresc doamnei Elena Udrea, ca oricărei femei de pe planetă, făcând abstracţie, adică nu!, ştergând cu buretele toate impresiile personale în legătură cu ea, un copil sănătos şi fericit, înconjurat de nişte oameni care să-i ofere, în primul rând, confortul psihic necesar.
Dar cum poţi să declari PRESEI, că ai de gând s-o pui de un copil?! E incalificabil!!!! Lucrul ăsta este ceva atât de intim, ţine atât de mult de vrerea lui Dumnezeu încât, cred eu, depăşeşte, adesea, şi cadrul discuţiilor dintre soţ şi soţie. Cică “a venit timpul să fac un copil”, Doamne iartă-mă! Ca o vacă de prăsilă, sau ce?! În clipa asta sunt eu cel care se afundă în impietate. Dar nu pot să nu fiu zguduit de gândul că este vorba despre o DECALARAŢIE oficială şi că, de fapt, ea are o conotaţie profund politică. Elena Udrea, femeia fatală a politicii româneşti (mă rog) anunţă naţiunii un eveniment! De azi încolo şi-o pune de-a dreptu’, tovărăşeşte, neprotejat şi când apucă, fără calendar, fără nimic! Îngrozitor!!!! Vorbesc la bere, cu prietenii mei, ca un gherţoi ce sunt, dar niciodată nu am spus că “a venit timpul să fac un copil”. Doamne, Dumnezeule! Unde am ajuns? Poate că eu sunt o specie mai rahatică din punct de vedere social-comunicaţional, dar ca să declari