Victor Ponta doreşte să se autoimpună ca reprezentant al României la Consiliul European - fiind dispus să încalce chiar Constituţia în acest scop - pentru că se teme că Traian Băsescu va accepta constrângerile Bruxelles-ului şi va limita, în mod indirect, marja de manevră a oricărui guvern ce va reieşi după alegerile din toamnă. Disperarea cu care Ponta încearcă să ajungă la cina informală de miercuri seara de la Bruxelles cu orice preţ trădează intenţiile anti-europene ale actualei puteri.

Constituţia României este cât se poate de clară în ceea ce priveşte mandatul şi reprezentarea internaţionale ale României: Acestea se află în mod neechivoc la preşedinte. Pretenţia emisă de Ponta că la Bruxelles se discută chestiuni de politică economică ce ţin în mod esenţial de politica internă nu de cea externă şi, prin urmare, premierul ar fi mai îndreptăţit să reprezinte România la summit-urile UE nu are acoperire nici în Constituţie, nici în legislaţia europeană, nici în dreptul international. Legea Fundamentală afirmă că "Preşedintele reprezintă statul român... (art. 80)" şi "Preşedintele încheie tratate internationale în numele României...(art 91). Uniunea Europeană nu este (inca) o (con)Federatie si deci nu este o entitate juridică internaţională, motiv pentru care nu are, de exemplu, reprezentant la ONU sau ambasade. UE nu este decât o uniune de state care au acceptat printr-o serie de tratate - să îşi cedeze o serie de atribute ale suveranităţii unor structuri comune spre beneficiul reciproc al tuturor membrilor. Or, dacă este vorba, în esenţă, despre tratate, legitimitatea constituţională a preşedintelui de a reprezenta România la Bruxelles este de netăgăduit. Pe de altă parte, Consiliul European - forul suprem de decizie al UE - este definit ca "reuniune a şefilor de stat SAU de guvern", nu "...ŞI de guvern" cum adesea este notat greşit în telegramele agenţi