Nu ma asteptam ca Victor Ponta va rata asa usor ocazia de a nu vorbi, reprosandu-i sefului Curtii Constitutionale ca a ratat ocazia de a tacea.
Ori nu si-a dat seama ca presedintele CCR este la fel de demnitar ca si dansul, ori, dimpotriva, si-a dat perfect seama, dar si-a inchipuit ca demnitarii discuta intre ei cam ca badaranii in familie, atunci cand n-au absolvit inca cei sapte ani de acasa.
Fireste, cei de la CCR nu i-au raspuns nimic, desi nu-i oprea nimeni sa se dea si ei in spectacol la vreo televiziune combatanta, dar nu se puteau cobori la nivelul atat de sus, la care s-a ridicat Ponta, cand n-a ratat ocazia sa spuna ce-a spus despre ce trebuia sa taca altul.
Poate premierul n-a sesizat ca a fi ignorat este mult mai umilitor decat a fi combatut, controversat, insultat, jignit, umilit, ofensat sau facut albie de porci.
Acum, dupa ce CCR a spus ce si-a propus sa spuna fara aprobare de la Guvern, premierul si-a adus aminte ca fondul problemei e altul. Fondul e ca presedintele pleaca la Bruxelles, iar premierul, daca va ramane la Palatul Victoria, se va simti cam cu coada intre picioare, ceea ce nu-i convine deloc.
Lui i-ar conveni sa-i plateasca polite inamicului numarul unu, iar inamicii lui sunt toti cei care decoleaza de la Otopeni, in timp ce bagajele lui Ponta raman dincoace de linia de centura.
Asta am observat-o de pe vremea cand Geoana facuse o excursie in America, lasandu-l pe Ponta cu buzele umflate si cu geamantanele pregatite degeaba. La intoarcere, Geoana a aflat ca nici Dumnezeu nu mai bate demult cu batul. Bate cu Ponta.
Fondul problemei e in avion
Cand nici Dumnezeu nu reuseste sa mai bata nici cu Ponta, atunci Ponta bate de capul lui, cu televizorul. Asa a ajuns sa dea de stirea cum ii va face zile fripte presedintelui, punandu-i, ca insotitoare de b
