Construit pe calapodul vechii legi, ultimul proiect al legii sănătății aduce discriminări, articole care se bat cap în cap, și nu o alternativă de finanțare la un sistem sanitar bolnav.
Chiar dacă prin proiect avem deja cinci pachete de servicii medicale, statul nu a definit nici la ora actuală acel pachet de servicii de bază care sunt oferite gratuit în contul asigurărilor plătite obligatoriu la stat. Potrivit proiectului de lege, există un pachet minimal care se acordă neasiguraţilor, cuprinde urgenţe şi boli ce pot cauza epidemii. Al doilea se adresează persoanelor asigurate obligatoriu și cuprinde serviciile profilactice, medicamentele, materialele sanitare, urmat de pachetul social care se acordă în solidar cu pachetul de bază asiguraţilor cu venituri mici şi persoanelor asistate social.
Cele trei forme de asigurare socială sunt completate de pachetul special și cel voluntar. Pachetul special se acordă asiguraţilor pentru acoperirea costurilor bolilor cu prevalenţă scăzută şi impact financiar ridicat, gen dializă, iar cel voluntar se acordă celor care încheie un contract de asigurare voluntară pentru servicii de sănătate suplimentare şi complementare. În acest context, definirea valorii pachetelor de servicii incluse în asigurarea obligatorie, suportate total sau parțial de către stat prin Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, ar trebui realizată cât mai rapid.
Un asigurător privat cu clienți de stat
Pe o piață care se dorește concurențială, asigurătorii privați vor fi dezavantajați din start: criteriile de eligibilitate ale jucătorilor privați și ale celor publici nu sunt aceleași. Pe de o parte, jucătorii publici nu se vor supune legii asigurărilor (care impune cerințe speciale de capital și solvabilitate). Pe de altă parte, criteriile de eligibilitate cerute privaților (gen 700.000 de a
