Avem aşa: O hotărâre a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, căruia i se mai zice şi Sfânt. Hotărârea spune că preoţimea nu are voie să facă politică (să susţină, deschis, o formaţiune politică sau alta, respectiv candidaţii unui anume partid), sub sancţiunea excluderii din rândurile clerului. Un protopop mureşean (şeful preoţilor din judeţ) care încalcă hotărârea Sinodului şi se angajează în campania electorală, în favoarea candidaţilor unui partid. Responsabilitatea sancţionării protopopului revine Arhiepiscopiei Alba Iulia. Dar Arhiepiscopia ia act de încălcarea hotărârii Sinodului şi... atât. Cu asta-basta. Desigur, iertarea de păcate este un atribut al ierarhilor. Dar, în acest caz, nici măcar nu am auzit că protopopul ar fi fost chestionat, că şi-ar fi recunoscut păcatul şi că îl regretă. În aceste condiţii, la ce mai foloseşte hotărârea Sinodului BOR? De fapt, la ce-i mai trebuie Bisericii Sinod, dacă, oricum, respectarea hotărârilor sale este opţională? Avem aşa: O hotărâre a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, căruia i se mai zice şi Sfânt. Hotărârea spune că preoţimea nu are voie să facă politică (să susţină, deschis, o formaţiune politică sau alta, respectiv candidaţii unui anume partid), sub sancţiunea excluderii din rândurile clerului. Un protopop mureşean (şeful preoţilor din judeţ) care încalcă hotărârea Sinodului şi se angajează în campania electorală, în favoarea candidaţilor unui partid. Responsabilitatea sancţionării protopopului revine Arhiepiscopiei Alba Iulia. Dar Arhiepiscopia ia act de încălcarea hotărârii Sinodului şi... atât. Cu asta-basta. Desigur, iertarea de păcate este un atribut al ierarhilor. Dar, în acest caz, nici măcar nu am auzit că protopopul ar fi fost chestionat, că şi-ar fi recunoscut păcatul şi că îl regretă. În aceste condiţii, la ce mai foloseşte hotărârea Sinodului BOR? De fapt, la ce-i mai trebuie Bisericii Sinod, dacă, or