Foto: Thinkstock În vreme ce atenţia publică e îndreptată spre evenimentele din stratosfera vieţii politice, Justiţia caută să astupe ferestrele prin care mass-media încă putea trage cu coada ochiului la întâmplările din sala de judecată. Pe 17 mai, plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la iniţiativa Tribunalului Braşov, a sesizat Ministerul Justiţiei cu propunerea de ştergere sau cenzurare a datelor cu caracter personal de pe portalul instanţelor în cazul dosarelor arhivate.

Cu alte cuvinte, odată pronunţată o sentinţă definitivă, cauza să dispară de pe Ecris, ca şi cum nici n-ar fi existat vreodată. Astfel, accesul public la istoricul proceselor, curiozitatea legitimă legată de argumentele în temeiul cărora s-a luat o decizie, se izbeşte de un prag descurajant. Motivaţia CSM, bazată pe dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, este copilărească, atâta vreme cât unele instanţe publică încheieri de şedinţă care conţin până şI adresele de domiciliu ale martorilor, nesecretizate.

Dar nu numai fereastra... virtuală caută să o închidă unii membri ai Consiliului, ci şi arhiva propriu-zisă. Pentru că în proiectul aşa-numitului "Ghid privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media”, prea superficial pus în dezbatere publică în raport cu importanţa sa, presa este izgonită nu numai din sala de judecată, dar şi din arhivă. Ghidul ce urmează a fi dezbătut şi însuşit azi de plenul CSM, blochează accesul presei nu numai la rechizitorii sau la documentele cauzelor judecate în şedinţă publică, dar şI la dosarele judecate definitiv.

Luând act de aceste tentative evidente de limitare a dreptului la informare, organizaţii profesionale precum Active Watch, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie, Centrul pentru Jurnalism Independent protestează faţă de modul ocult în care a fost conceput proiectul Ghidului. Totodată, se cer