Mulţi spun că producătorii farmaceutici ar trebui să aibă o datorie faţă de societate şi îi invinuiesc pentru că nu mai există la fel de multe medicamente ieftine.

Noul ministru al Sănătăţii spunea acum două săptămâni că prioritatea urgentă este asigurarea în spitale a medicamentelor ieftine, pentru care producătorii şi distribuitorii nu mai prezintă interes comercial şi nu le mai furnizează în sistem. Dacă tot au scos de pe piaţă medicamentele ieftine şi fac un profit atât de mare pe spatele bieţilor bolnavi, putem începe să îi arătăm cu degetul, să îi învinovăţim şi să-i pedepsim. Însă, înainte de asta poate noul ministru ar trebui să ne spună şi care au fost motivele pentru care aceste medicamente au dispărut. Puţini ştiu că datele unui producător de medicamente arată că în ultimele trei luni din 2011, între 17% şi 20% din cifrele de afaceri ale companiilor producătoare de medicamente s-au dus la stat, fără a lua în calcul alte impozite şi că în primul trimestru din acest an procesul aproape s-a dublat. Ar apărea o întrebare aici: în această perioadă au apărut înapoi pe piaţă medicamentele ieftine?

Toate acestea vin în contextul în care statul îşi plăteşte datoriile faţă de aceste companii cu o întârziere de aproape un an. De fapt, companiile farmaceutice au obligaţia morală de a ajuta pacienţii sau de a ajuta statul să facă faţă crizei?

Această situaţie în care statul nu îşi plăteşte datoriile sau le plăteşte cu o întârziere foarte mare nu este specifică doar României. Se întâlneşte şi în alte ţări din Europa. Apogeul, putem spune, este Grecia, unde Guvernul vrea să negocieze cu producătorii de medicamente livrarea de produse fără a le plăti pentru o perioadă de timp. Asta, după ce în urmă cu câteva luni a plătit facturile către aceştia cu titluri de stat, cu obligaţiuni de stat ale unei ţări în pragul falimentului.

O asemenea situaţi