Nu stiu de ce iminenta suspendare a platilor in cadrul programului POSDRU este privita ca o mare surpriza, inclusiv de catre premierul Ponta.
Cine n-a lipsit din tara de la inceputul anului stie ca o incetare a platilor fusese dispusa inca din martie, cand a expirat termenul de remediere a unor nereguli majore in cadrul sistemului de management si control. Au urmat doua ample misiuni de audit, iar inevitabilul s-a produs.
Este corect sa spunem de la inceput ca POSDRU este un fel de invitatie la frauda. Programul se doreste o investitie in resursa umana, adica perfectionare si integrare profesionala dedicata mai ales categoriilor vulnerabile: someri, romi, tineri etc. prin conferinte, cursuri de calificare si recalificare, adica prin vorbe si diplome care sa confirme audierea acestora.
Banii alocati acestui program, 3,5 miliarde de euro in total, sunt destinati exclusiv cheltuielilor cu salariile, deplasarilor si conferintelor trainerilor. Nici nu e de mirare ca salariile au ajuns intre 2 si 10.000 de lei pe luna.
Daca in cazul celorlalte programe, investitia, buna rea, utila sau inutila, este totusi palpabila, de la podetul care duce intr-un gard, la piscina din satul fara canalizare, in cazul POSDRU rezultatele sunt greu de cuantificat altfel decat in numarul diplomelor emise.
Sa nu ne miram ca imediat s-au gasit destui baieti destepti, de la sindicate pana la tot felul de fundatii de apartament, bloc sau cvartal, care sa intinda mana dupa acesti bani numai buni de cules fara niciun efort si fara vreo evaluare de eficienta ulterioara.
Victor Ponta acuza de jaf si incompetenta fostii ministri ai Muncii Ioan Botis, Sulfina Barbu si Sebastian Lazaroiu. Cel putin intr-un caz are si dreptate: sotia domnului Botis a bagat mana in POSDRU.
Sulfina Barbu spune ca stia de nereguli si ca remedie
