De la începutul anului, potrivit autorităţilor, şase adolescenţi şi-au luat adio de la viaţă. Fiecare caz este o tragedie aparte, dar pe majoritatea îi unea o suferinţă comună: dorul de părinţi plecaţi peste hotare.
Satul Negureni, raionul Teleneşti. La 80 de kilometri de Chişinău, viaţa celor 3.200 de oameni nu se deosebeşte cu nimic de cea a altor moldoveni. Sunt plecaţi cu sutele peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune, în timp ce a cincea parte din copiii din sat îşi aşteaptă părinţii cu daruri de la Roma, Lisabona sau Moscova. Fiecare poveste ascunde un destin, un dor, o suferinţă aparte.
Republica Moldova: Exodul părinţilor tulbură mintea copiilor. Numărul minorilor care suferă de afecțiuni psihice a crescut cu 30% în ultimii cinci ani
Ca mulţi alţii, din cauza sărăciei, la începutul anilor 2000, Viorica Botnaru (32 de ani) a luat drumul pribegiei, lăsându-şi fiica, de doar doi ani, în grija rudelor, iar acum o lună a regăsit-o în sicriu. Cristina (12 ani) şi-a pus capăt zilelor, iar motivul pentru care a făcut-o l-a luat cu ea.
A CRESCUT MAI MULT SINGURĂ
Unii dau vina pe dorul de mamă, alţii pe presupuse probleme în dragoste. „Dacă i-aş fi fost alături...", plânge astăzi Viorica Botnaru, reîntoarsă recent din Italia, lângă blestematul şopron, unde fata şi-a pus ştreangul în gât. Cristina a crescut mai mult singură. Pe tată l-a văzut doar de câteva ori, iar mama devenise în timp chipul de dincolo de monitorul computerului. În loc de cuvinte de dragoste, îi vorbea prin zâmbete virtuale.
JOACA DE-A SUICIDUL
Mai întâi s-a aflat în grija unui unchi, apoi a unei naşe de botez. „Vorbea mereu de mamă şi că-i este dor de ea. Fetiţa avea nevoie să se destăinuie cuiva. În ultimul timp, cunoscuse pe reţele de socializare băieţi mai mari. I-am interzis să comunice cu ei, ea îmi vorbea însă de suicid. Până la urmă a făcut-
