În ultima jumatate de an atmosfera in triunghiul Romania-Rusia-Moldova s-a animat vizibil. Rusia a trecut printr-o tranzitie de putere mai turbulenta decat se anticipa initial. Putin a revenit la Kremlin, dar in Rusia foarte diferita de anul 2004 sau 2008. Clasa de mijloc redesteptata din letargie nu se mai multumeste cu cresterea PIB-ului si vrea schimbari calitative. Transnistria si-a ales un alt lider pentru prima data in 20 de ani. De fapt Transnistria era ultima regiune separatista din spatiul post-sovietic care pana in 2011 nu a trecut prin alternanta la putere. Romania a schimbat doua guverne si a gazduit la Iasi prima sedinta comuna a guvernelor R. Moldova si Romaniei. In final, saga ”alegerea presedintelui” in Moldova a avut un deznodamant fericit nu fara contributia deputatilor care s-au desprins din Partidul Comunist. Firesc aceste evolutii au lasat amprenta asupra dosarului transnistrean si parcursului european al Moldovei (vezi pentru mai o analiza detaliata raportul CRPE ”Cum sa evitam capcanele eurasiatice?”)

Schimare la fata in Transnistria

Noul lider s-a miscat rapid pentru a consolida puterea. Sevciuk a reinnoit masiv aparatul administrativ (virsta medie a scazut la aproximativ 35 de ani), a supravegheat transformarea miscarii ”Renasterea” in forta politica pro-prezidentiala, a incercat sa schimbe procurorul general si a aprobat cooperarea cu organele de ancheta din Rusia in dosarul intentat impotriva fiului fostului lider de la Tiraspol Igor Smirnov. Desi a reafirmat importanta partneriatului cu Rusia, Sevciuk considerabil a redus discursul ”cetatii asediate” si a optat pentru o atitudine constructiva fata de Moldova. Intr-o perioada scurta de timp au avut loc o serie de intilniri Filat-Sevciuk care s-au soldat cu deblocarea transportului feroviar de marfa prin Transnistria. De asemenea partile au ajuns dupa trei runde de discutii o