Când vor începe și politicienii noștri să fie oameni pragmatici? Cum așa?, va sări cineva. Nu sunt ei chiar acum pragmatici, poate chiar prea pragmatici, neprivind la nimic altceva – valori, morală, onoare – în afara profitului și interesului personal? Așa este, numai că ei nu privesc la toate acestea ca oameni pragmatici, ci doar ca profitori, și încă mărunți adesea.
Profitorul este, printre oamenii de acțiune, precum miopul printre cei care văd bine la distanță: ceva mai departe de picioare și de vârful nasului, miopul nu deslușește aproape nimic. Așa și profitorul: vrea să câștige repede, îndată și mult. Ce vine mai târziu ignoră. Că fapta nechibzuită ar putea conduce la un dezastru personal în viitor nici nu imaginează. Ia de unde poate degrabă și cât poate, iar când e prins sau ajunge la încurcătură nu știe decât să-i blameze pe alții și se zbate ca să scape. Pragmaticul, în schimb, vede departe. Şi el își urmărește interesul, dar pe termen lung. Nici el nu dorește altceva decât să iasă victorios din marea cursă, dar el știe că aceasta nu e de viteză, ci de fond. De aceea, e dispus la unele compromisuri cu alți oameni pragmatici. Împreună, ei creează reguli care să nu le dea totul când sunt sus, dar nici să nu le ia totul când sunt jos. Căci pragmaticul, spre deosebire de profitor, știe că nu poți fi întotdeauna sus și că nici norocul, nici nenorocul nu sunt mereu lipite pe aceleași frunți.
Nu le cerem, așadar, politicienilor să fie morali (în mod intrinsec, drepți și onești). Ar fi o utopie. Dar nu-i deloc o utopie să le cerem, pentru propriul lor bine și al nostru deopotrivă, să fie pragmatici, nu doar profitori.
Iată un exemplu: PDL laolaltă cu Traian Băsescu au cerut ani de-a rândul o lege electorală bazată pe principiul uninominal – „ca la primari“. Evident, erau la putere și sperau că vor și rămâne și își vor majora majoritatea parl
