În vreme ce diplomația Bucureștiului se contrează pe două voci, la summitul NATO de la Chicago (20-21 mai) s-au luat decizii cu bătaie lungă pentru destinul Alianţei. America se află într-o cursă contracronometru de reducere a responsabilităţilor din Europa şi Afganistan. Totodată, europenii sunt invitaţi să-şi asume o parte din factură. Inclusiv România, care flutură un cec de numai 500.000 de dolari.
Prezenţa românească s-a remarcat prin tensiunile dintre preşedintele Băsescu şi ministrul de Externe Andrei Marga. În plus, Victor Ponta i-a reproşat preşedintelui Băsescu că la Chicago el se reprezintă pe sine. Atacurile premierului asupra președintelui au sens doar într-o logică pur electorală. Probabil că se urmărește cu orice preț forțarea unui pretext care să justifice suspendarea. Însă, în cele din urmă, marea victimă este România. Pentru că la Chicago nu trebuiau reprezentate temperamentele sau agendele de pe malurile Dâmboviței, ci interesele naționale.
Sub semnul austerităţii care bântuie Vestul, o parte importantă a summitului de la Chicago a fost dedicată efortului de a aşeza NATO pe fundamente sănătoase şi mai echitabile. A fost, în esenţă, o încercare de rebalansare bugetară, dar şi a responsabilităţilor între Europa şi Statele Unite. Chicago este doar o staţie într-o călătorie care a început cu ceva timp în urmă, dar care a atins apogeul anul trecut.
„Atlantismul nu mai este de mult trăit, ci trebuie învăţat“
De 20 de ani, plata facturilor Alianţei s-a distribuit tot mai disproporţionat între cele două maluri ale Atlanticului, partea leului revenind Statelor Unite (ajungând astăzi la 75%). Astfel, un Washington lovit de criza economică şi hiperîndatorat nu mai este dispus să ducă în spate imensul pasager clandestin numit Europa. În plus, un alt aspect deloc de neglijat îl reprezintă circulaţia elitelor. Pe Colina Capito
