De tanar imi placea sa citesc Constitutii, ale noastre si ale altora. Desi textele imi pareau de o claritate olimpiana, apareau ici-acolo conflicte constitutionale. Dupa '89, conflictele s-au itit si in Romania caci ce e clar pentru toata lumea e complicat pentru politicieni. Si nu pentru ca nu ar intelege textul legii supreme, ci ca nu vor sa accepte consecintele.
In mintea lor, doar cetatenii trebuie sa se supuna legilor, diriguitorii se mai gandesc, se mai cearta ori castiga in justitie. Fiind supusi si rabdatori, fara a ne revendica drepturile, suntem mereu o prada usoara pentru politicieni. De la origini pana in prezent.
La razboi ca la razboi
Nenorocirile cu legea fundamentala au inceput imediat dupa razboi: Constitutia din 1923 a fost abrogata de o putere straina, dupa care abuzurile nu s-au mai oprit: un partid a castigat alegerile, altul a venit la putere, regele a fost fortat sa abdice sub amenintarea armatei de ocupatie, s-a instaurat un fel de Republica in care domnea bunul plac al comisarilor sovietici, apoi al cozilor lor de topor, Marea Adunare Nationala aproba orice ii zicea PCR, iar democratie si libertate erau cuvinte prohibite.
Dupa '89, abuzurile s-au diminuat la varful puterii, cele din vazul lumii, dar au continuat in spatele primei scene si in straturile inferioare ale deciziei politice. Astfel, destui baroni locali, primari de municipii dispun discretionar de putere asemeni fostilor primi secretari de judet, singurul lor model politic. In cartierele marginase, legea o fac clanurile de diverse coloraturi si factiuni de interlopi, iar cetatenii, necunoscandu-si drepturile, rabda. Cum au rabdat de cand se stiu.
Romania neguvernabila?
Cativa sociologi sustin ca Romania e neguvernabila. Haida-de! O populatie docila e mai usor de dus de nas si de supus decat alta pe picior pe razm
